I
În mijlocul câmpiei întinsă ce se pierde
Sub zarea albăstrie cu-a ei comoară verde,
Romanţă II
Draga mea, a noastră viaţă
E ca pomul cu verdeaţă
Ce dă umbră, ce dă flori
Tinerilor călători.
Mândra din Muncel
Colo jos, pe lângă Tisă,
Merge mândra cam descinsă
Prin ierbuţa până-n brâu,
Şi ţine murgul de frâu,
Corbac
Corbac zace la-nchisoare
De trei ani lipsiţi de soare,
În oraş la Ţarigrad,
În beci la sultan Murad.
Constantin Brâncoveanu
Boier vechi şi domn creştin,
De averi ce tot strângea
Sultanul se îngrijea
Şi de moarte-l hotăra,
Străinul
Dă-ţi, Domnico, rochiţa
De-mi deschide temniţa.
Dă şi carul cu doi boi
De mă scapă de nevoi.
Doina voinicească IV
Frunză verde clocotici,
Haideţi, frate, de pe-aici,
Că nu-i bine la potici,
Frunza-n codru s-a rărit
Fratele răzneţ
Aoleo, frate răzneţ!
Ce ne treci ca un drumeţ
Şi nu vii să ne mai vezi?
Ori ne ştii morţi între vii
Cucul V
Cântă puiul cucului
Pe coarnele plugului,
Cântă-o mierlă pe teleagă
Şi de mine se tot leagă,
Haiducul rănit
Pe cel deal îndelungat
Suie-se un car ferecat
C-un haiduc de el legat,
Iar aproape carului