I
În mijlocul câmpiei întinsă ce se pierde
Sub zarea albăstrie cu-a ei comoară verde,
Totul despre educatie
I
În mijlocul câmpiei întinsă ce se pierde
Sub zarea albăstrie cu-a ei comoară verde,
Draga mea, a noastră viaţă
E ca pomul cu verdeaţă
Ce dă umbră, ce dă flori
Tinerilor călători.
Colo jos, pe lângă Tisă,
Merge mândra cam descinsă
Prin ierbuţa până-n brâu,
Şi ţine murgul de frâu,
Corbac zace la-nchisoare
De trei ani lipsiţi de soare,
În oraş la Ţarigrad,
În beci la sultan Murad.
Boier vechi şi domn creştin,
De averi ce tot strângea
Sultanul se îngrijea
Şi de moarte-l hotăra,
Dă-ţi, Domnico, rochiţa
De-mi deschide temniţa.
Dă şi carul cu doi boi
De mă scapă de nevoi.
Frunză verde clocotici,
Haideţi, frate, de pe-aici,
Că nu-i bine la potici,
Frunza-n codru s-a rărit
Aoleo, frate răzneţ!
Ce ne treci ca un drumeţ
Şi nu vii să ne mai vezi?
Ori ne ştii morţi între vii
Cântă puiul cucului
Pe coarnele plugului,
Cântă-o mierlă pe teleagă
Şi de mine se tot leagă,
Pe cel deal îndelungat
Suie-se un car ferecat
C-un haiduc de el legat,
Iar aproape carului