În poiana tăinuită, unde zbor luciri de lună,
Floarea oaspeţilor luncii cu grăbire se adună,
Ca s-asculte-o cântăreaţă revenită-n primăvară
Din străinătatea neagră, unde-i viaţa mult amară.
Fraţii Jderi
I
E ger, e întuneric! Nori negri duşi de vânt
Se târâie pe şesuri, se lasă pe pământ
Strunga
În pădurea de la Strungă
Sunt de cei cu puşca lungă
Care dau chiorâş la pungă!
De crezi în poezie…
De crezi în poezie,
În sfânta armonie
Din bolţile cereşti,
Când noaptea-nseninată
Pe malul mării
În ceasul trist de noapte, când apriga furtună
Pe marea tulburată, săltând din val în val,
Se-nalţă, se lăţeşte şi vâjâie şi tună,
Zdrobindu-se de mal,
Umbrei lui Nicu Ghica
Tu ce-ai fost în lume atât de iubit!
Inimă de înger! suflet amărât!
Mare a fost taina durerilor tale,
O noapte la Alhambra
În Alhambra strălucită
Mult vestită,
Unde sufletul uimit
Drăgălaş se desfătează
Surorii mele
Iarna
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.
Balta
Aerul e viu şi proaspăt! el trezeşte şi învie
Pieptul, inima şi ochii peste carii lin adie.
Balta-n aburi se ascunde sub un văl misterios,
Aşteptând voiosul soare ca pe-un mire luminos.