vasile alecsandri
Strigoiul
În prăpastia cea mare,
Unde vântul cu turbare
Suflă trist, înfricoşat,
Vezi o cruce dărâmată
Lăcrimioare
Multe flori lucesc în lume,
Multe flori mirositoare!
Dar ca voi, mici lăcrimioare,
N-are în lume nici o floare
La moartea lui P. Cazimir
Din ramura plăpândă a tinerimii tale,
O, ţara mea duioasă!
A mai căzut o floare, te-a părăsit în jale,
În jale dureroasă.
Ce gândeşti, o! Margarită
Ce gândeşti, o! Margarită,
Când de visuri eşti răpită
Într-al nopţii miez senin,
Când din luna zâmbitoare
Noaptea Sfântului Andrei
Zgomot trist în câmp răsună!
Vin strigoii, se adună,
Părăsind a lor sicrie.
Voi, creştinelor popoare,
Serile la Mirceşti
Perdelele-s lăsate şi lămpile aprinse;
În sobă arde focul, tovarăş mângâios,
Şi cadrele-aurite, ce de păreţi sunt prinse,
Sub palidă lumină, apar misterios.
Vânătorul
Vânătorul pleacă grabnic l-a zorilor ivire,
Şi pe soare, falnic oaspe, îl salută cu iubire.
Lumea veselă tresare, mii de glasuri sunătoare
Celebrează însoţirea naturii cu mândrul soare.
Strofe scrise pe un părete
Suflat-a vântul morţii pe dulcea-mi primăvară
Şi floarea vieţii mele curând s-a vestejit!
Durerea e mai crudă şi jalea mai amară
Când simţi că mori departe de tot ce ai iubit!