Aşezat la gura sobei noaptea pe când viscoleşte
Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte.
Şi prin flacăra albastră vreascurilor de aluni
Văd trecând în zbor fantastic a poveştilor minuni.
vasile alecsandri
Baba Cloanţa
Şede baba pe călcâie
În tufarul cel uscat,
Şi tot cată neîncetat
Când la luna cea bălaie,
Cinel-cinel
Păstorul zise: Cinel-cinel,
Copilei june de lângă el.
Două steluţe cu raze line
Lăsat-au cerul plin de lumini
Pescarul Bosforului
De-ar vrea înaltul prooroc,
Mohamed strălucit,
Să-mi fie ziua cu noroc
Şi dorul împlinit!
Curcile
Nişte curci îmbătrânite,
Gârbovite şi zburlite,
Sta sub şură tremurând,
Şi, privind cu pizmuire
La Palestro
Pe deal, la Palestre, vitejii Zuavi,
Bersalierii sprinteni, Vânătorii bravi.
In oastea germană s-aruncă împreună
Noaptea
Noaptea-i dulce-n primăvară, liniştită, răcoroasă,
Ca-ntr-un suflet cu durere o gândire mângâioasă,
Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori,
Scuturând din a lui poale lungi şi repezi meteori.
Pe coastele Calabriei
Pe coastele Calabriei vaporul înaintează
În unda luminoasă ce noaptea fosforează;
El taie-o brazdă lungă pe-al mării plai senin.
Şi luna, vas de aur, pluteşte-n ceruri lin.