Mândră mămucă-am avut,
Frumos copil a făcut,
S-a înfăşat cu flori de munte
Ca s-ajung viteaz de frunte,
Hora ţigănească
Arde-mă şi frige-mă,
Pe-un cărbune pune-mă!
De mă-i pune pe-un cărbune,
Ibovnicul nu ţi-oi spune.
Nevasta care iubeşte
Nevasta care iubeşte
Spală noaptea şi cârpeşte
Şi ziua se primeneşte
Of, of, of şi hop, hop, hop,
Pentru mândra care-mi place
Pentru mândra care-mi place
Nici părinţii n-au ce-mi face,
Nici judele satului,
Nici chiar domnii sfatului.
Cântec
Zice vodă: – „Iar la greu!
Dragii moşului, în ţară.
Vin păgânii foc şi pară,
Dar cum vin s-or duce iară,
Ştefan-vodă
Cu grabnicele sărituri
A sprintenei lăcuste
Apare-un cal, la cotituri.
Nechezul înspumatei guri
Pastel
Prin vişini vântul în grădină
Cătând culcuş mai bate-abia
Din aripi, şi-n curând s-alină,
Iar roşul mac închide floarea,
Oştirile lui Allah
Noaptea care-ncheie anul
Noaptea sfântă,
Când cetindu-şi El-Coranul
Trist mahomedanii cântă
Logică
Popa Toader, din scripturi,
Dă lui Mitru-nvăţături:
– „Mitre, ştii ce spune psaltul?
Duşmancele
Las ochii, mamă, las să plângă!
Tu-n leagăn tot cu mâna stângă
Mi-ai dat să sug de-aceea sânt
Nătângă!