Auzit-ai, frate, de un plai frumos
Care-n veci răsună de cântări iubite?
Unde se-mpreună cerul luminos
Cu albastrul mării cei nemărginite?
Auzit-ai, frate, de un plai frumos
Care-n veci răsună de cântări iubite?
Unde se-mpreună cerul luminos
Cu albastrul mării cei nemărginite?
Acea zi mult frumoasă, cea zi de neuitare,
Când pentru-ntâia oară amorul înfocat
Ne-a strâns la sânu-i dulce cu-o dulce-mbrăţişare
Şi a depus pe frunte-ţi întâiul sărutat!
Precum în vară dulci păsărele
Sosesc voios
Şi pe un arbor cuprins de ele
Cântă frumos;
Iată zile-ncălzitoare
După aspre vijelii!
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.
În poveştile frumoase ce se spun la şezătoare,
Sunt cai ageri, iuţi ca gândul şi cu darul de cuvânt,
Unul galben ca porumbul aurit la foc de soare,
Altul negru ca păcatul… amândoi copii de vânt!
Balcanul şi Carpatul, la Dunărea măreaţă,
Ca doi giganţi năprasnici stau astăzi faţă-n faţă
Ş-aprinşi de dor de luptă, cu ochii se măsoară,
Cu glasul s-ameninţă, cu gândul se doboară,
Sub tufe de clocoţel
Zace-un tânăr voinicel,
Cu mândruţa lângă el.
„Scoală, scoală, măi bărbate,
La grădină, la cerdac
Lui Hagi Baba-Novac
Care poartă comănac,
Lungă masă e întinsă
„Tudor, Tudor, Tudorel,
Dragul mamei voinicel!
De când mama ţi-ai lăsat
Şi olteni ţi-ai adunat