Corabia vieţii-mi, grea de gânduri,
De stânca morţii risipită-n scânduri,
A vremii valuri o lovesc şi-o sfarmă
Şi se izbesc într-însa rânduri-rânduri.
Sonet satiric
Pişcată-ţi este mâna ta de streche,
De mişti în veci condeiul pe hârtie –
Durează-un şir sau fabrică o mie:
Cuvinte-nouă or fi, dar blaga veche.
Cu penetul ca sideful
Cu penetul ca sideful
Străluceşte-o porumbiţă,
Cu căpşorul sub aripă
Adormită sub o viţă.
Cu-amândouă mâinile…
Cu-amândouă mâinile
Inima o ţii
Şi îi simţi bătăile
Repezi, dulci şi vii.
Povestea teiului
– Blanca, ştii că din iubire
Fără de lege te-ai născut;
Am jurat de la-nceput
Pe Hristos să-l iei de mire!
Mă-ntrebai dragă-ntr-o zi
Mă-ntrebai, dragă, într-o zi
Cine-n lume s-o găsi
Pe noi a ne despărţi.
Iată dealul s-au găsit
După ce atâta vreme
După ce atâta vreme
Laolaltă n-am vorbit,
Mie-mi pare că uitarăm
Cât de mult ne-am fost iubit.
Dragoste adevărată
Dragoste adevărată
De fecioară prea curată;
Tânără-ntineritoare,
Dragoste de fată mare;
Între nouri şi-ntre mare
Între nouri şi-ntre mare
Zboară paseri călătoare –
Cum nu pot şi eu să zbor
Să mă iau pe urma lor!
Să fie sara-n asfinţit
Să fie seara-n asfinţit
Şi noaptea o să înceapă;
Răsară luna liniştit
Şi tremurând din apă;