Adio! ah, niciodată
N-am crezut că pe pământ
A mea inimă-ntristată
Va rosti acest cuvânt;
Fata de birău
„Fată de birău!
Fă pe dorul meu.”
„Ba, bădiţă, ba,
Nu te-oi asculta,
Vulcan
La gura Siretului,
Prin postul Sân-Petrului,
Ian, mări, că s-a ivit
Un caic lung, poleit,
Ştefăniţă Vodă
Frunză verde meri creţeşti,
În oraş la Bucureşti,
L-ale case mari domneşti
De se văd în Stoieneşti,
Sora contrabandierului
Frunză verde de granate,
Am avut un Toader frate
Ş-a trecut în ceea parte
Cu trei tencurele-n spate.
Doina voinicească III
Frunză verde de susai,
Mă-ntorsei iară pe plai
Cu mireasa pe sub strai
Să mai prind ceva de trai!
Aolică, daolică
Aolică, daolică!
Mult mi-e drăguliţa mică!
Aş lăsa-o de-ar mai creşte,
Dorul crunt mă pridideşte.
Cucul IV
Pierit-ai fi, pui de cuc!
Tu mi-ai cântat să mă duc.
Mi-ai cântat mie de cale
Şi mândrei de lungă jale!
Doina haiducească IV
„Eu, vere, te-aş întreba,
Dacă nu te-ai supăra,
Cu ce hrană te hrăneşti
De nici vara nu munceşti,
Barbu
„Ce caţi, Barbule, la noi?
Nu sunt fete pe la voi?”
„Ba sunt, da-s cam mititele,
Nu mă pot iubi cu ele.