Biserica e plină de capete plecate.
Mulţimea-ngenunchiată ascultă lăcrimând
Pomelnicul cel jalnic de nume neuitate
A celor morţi în floare, stindardul apărând.
Zburătorul
Dragă, dragă surioară,
Nu ştii cântecul ce spune
Că prin frunze când se strecoară
Raza zilei ce apune,
Dulce înger…
Dulce înger de blândeţe.,
Tu ce-n cale-mi vesel zbori,
Pe-ale mele tinereţe
Aruncând frumoase flori!
Odă către Bahlui
Adeseori departe de-a lumii triste valuri,
Cu pasuri regulate eu măsor al tău pod,
Bahlui! locaş de broaşte! râu tainic, fără maluri,
Ce dormi, chiar ca un paşă, pe patul tău de glod.
Deşteptarea României
Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare,
N-auziţi prin somnul vostru acel glas triumfător,
Ce se înalţă pân’ la ceruri din a lumii deşteptare,
Ca o lungă salutare
N. Bălcescu murind
De pe plaiu-înstrăinării,
Unde zac şi simt că mor
De amarul desperării
Şi de-al ţării mele dor,
Pe albumul d-rei Ida Vegezzi Ruscalla
Ades în codri noaptea, la stele,
Mici păsărele duios suspină.
Dumnezeu ştie ce cântă ele,
Căci, în unire, lui se închină.
Sfârşitul iernii
S-a dus zăpada albă de pe întinsul ţării,
S-au dus zilele Babei şi nopţile vegherii.
Câmpia scoate aburi; pe umedul pământ
Se-ntind cărări uscate de-al primăverii vânt.
Portret dedicat doamnei X… Y… Z…
Superbă, maiestoasă, te simţi că eşti regină,
Căci fruntea-ţi se înalţă când lumea se inclină,
Şi imnul omenirii, un imn de adorare,
Ajunge până la tine in slabă suspinare.
Pohod la Sybir
Sub cer de plumb întunecos,
Pe câmp plin de zăpadă
Se trăgănează-ncet pe jos
O jalnică grămadă