Să fie seara-n asfinţit
Şi noaptea o să înceapă;
Răsară luna liniştit
Şi tremurând din apă;
Să fie seara-n asfinţit
Şi noaptea o să înceapă;
Răsară luna liniştit
Şi tremurând din apă;
Când însuşi glasul gândurilor tace,
Mă-ngână cântul unei dulci evlavii –
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?
Aşezat la gura sobei noaptea pe când viscoleşte
Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte.
Şi prin flacăra albastră vreascurilor de aluni
Văd trecând în zbor fantastic a poveştilor minuni.
Şede baba pe călcâie
În tufarul cel uscat,
Şi tot cată neîncetat
Când la luna cea bălaie,
Păstorul zise: Cinel-cinel,
Copilei june de lângă el.
Două steluţe cu raze line
Lăsat-au cerul plin de lumini
De-ar vrea înaltul prooroc,
Mohamed strălucit,
Să-mi fie ziua cu noroc
Şi dorul împlinit!
Nişte curci îmbătrânite,
Gârbovite şi zburlite,
Sta sub şură tremurând,
Şi, privind cu pizmuire
Pe deal, la Palestre, vitejii Zuavi,
Bersalierii sprinteni, Vânătorii bravi.
In oastea germană s-aruncă împreună