Nu-nţelege vorba, sire.
Zice-acelaşi general,
Camarazi, să nu vă mire
Că-ntr-acest spital
george coșbuc
Străjerul
Ce blizguie zăpada pe câmpi! Întregul cer
Azi poartă iar cămaşă cu tivituri de fier,
E tot o pânză albă prin tot întinsul zării,
Cu dungi de neguri, negre ca dorul răzbunării;
O-ntâlnire
Când m-a văzut, dintre femei
S-a dezlipit deodată;
Când i-am vorbit, privirea ei
Zâmbea înviorată.
Ciudatu-s împărţite a pământului comori
Ciudatu-s împărţite a pământului comori.
Săracu-are puţine, iar bietul cerşitori
Nimic, bogatul multe, de-aceea e fudul –
Cu toţii-avem ceva, dar nimenea destul.
Cântec II
Ţi-ai mânat prin veacuri turmele pe plai,
Din stejarul Romei tu mlădiţă ruptă,
Şi-ţi cântai amarul din caval şi nai.
Dar cumplit tu fost-ai când te-au dus în luptă
Sonet
Se zice şi s-a zis că-i un secret
Al artei, să compui macame-arabe,
Să ştii să faci o odă unei babe
Şi, fără fond, să faci un bun sonet.
Moartea lui Gelu
Răzleţ din oştirea bătută,
Fugind pe câmpia tăcută,
Căzu de pe cal, de durere,
Pe marginea apei. Şi piere.
Legendă
A fost un tânăr împărat –
De la mişei a smuls averea
Şi-a smuls de la tirani puterea
Şi mulţi nebuni a spânzurat.
Cântec oriental
Nu-i ca ea-n oraşul tot
Mai frumoasă fată –
Ea se-nchină? Cei atei
Sunt bigoţi deodată,