Pe genunchii-mi te-am purtat.
Ţi-am privit în faţă,
Ochii-mi ochii-ţi a cătat,
Gura-mi, buza-ţi creaţă –
Cărţile
Shakespeare! adesea te gândesc cu jale,
Prieten blând al sufletului meu;
Izvorul plin al cânturilor tale
Îmi sare-n gând şi le repet mereu.
Când te-am văzut, Verena…
Când te-am văzut, Verena, atunci am zis în sine-mi
Zăvor voi pune minţii-mi, simţirii mele lacăt,
Să nu pătrundă dulce zâmbirea ta din treacăt
Prin uşile gândirii, cămara tristei inimi.
Cu gândiri şi cu imagini
Cu gândiri şi cu imagini
Înnegrit-am multe pagini:
Ş-ale cărţii, ş-ale vieţii,
Chiar din zorii tinereţii.
Lectură
Stăteam seara la fereastră,
Iar stelele prin ceaţă
Cu tainică dulceaţă
Pe ceruri izvora.
Petri-notae
Împresurat de creditori, se vede,
Şi neputând plăti cu rele rime,
Te-ai strecurat pe la Cordon, sublime,
Să ne-asurzeşti cu versuri centipede.
Pajul Cupidon…
Pajul Cupidon, vicleanul,
Mult e rău şi alintat,
Cu copii se hârjoneşte,
Iar la dame doarme-n pat.
Stau în cerdacul tău…
Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină.
Deasupra-mi crengi de arbori se întind,
Crengi mari în flori de umbră mă cuprind
Şi vântul mişcă arborii-n grădină.
Cu pânzele-atârnate
Cu pânzele-atârnate
În linişte de vânt,
Corabia străbate
Departe pe pământ.
Din când în când…
Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când,
Şi nici ai vrut să alini al meu amar din când în când.
Erai frumoasă cum nu e nimic în cer şi pe pământ;
Azi nu mai eşti precum ai fost, frumoasă doar din când în când