Scrisoarea II

                        De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?

                        De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi?

                        De ce dorm, îngrămădite între galbenele file,

                        Iambii suitori, troheii, săltăreţele dactile?

Citește mai mult

La moartea principelui Ştirbey

                        Turnurile mişcă-n doliu a lor inimi de aramă

                        Şi un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini,

                        Cu cântarea-i plângătoare lumea mişcă, lumea cheamă,

                        Precum mişcă vântu-n cântec faţa mării de senin.

Citește mai mult

Iubită dulce, o, mă lasă…

                        Iubită dulce, o, mă lasă

                        Să privesc faţa-ţi, ochiul tău ceresc,

                        Să mângâi păru-ţi d-aur, de mătase,

                        Privindu-te, de-amor să nebunesc!

Citește mai mult

O, de-ai şti cum şoapta ta divină

                        O, de-ai şti cum şoapta ta divină

                        Deschide-al visurilor labirint,

                        Că ce văd eu în privirea-ţi senină

                        N-a văzut nimeni, nimeni pe pământ.

Citește mai mult

Cum universu-n stele…

                        Cum universu-n stele iubeşte noaptea clară,

                        Cu toate-a mele gânduri astfel eu te-am iubit,

                        Când am plecat eu fruntea cu-a gândului povară

                        Pe sânu-ţi să se-nchidă de lume ostenit.

Citește mai mult

Patria vieţii e numai prezentul

                        Patria vieţii e numai prezentul.

                        Clipa de faţă numai în ea suntem,

                        Suntem în adevăr. – Iară trecutul

                        Şi viitorul numai o gândire-s.

Citește mai mult