Singurătate

                        Cu perdelele lăsate,

                        Şed la masa mea de brad,

                        Focul pâlpâie în sobă,

                        Iară eu pe gânduri cad.

Continuă lectura „Singurătate”

Afară-i toamnă

                        Afară-i toamnă, frunza împrăştiată,

                        Iar vântul zvârlă ‘n geamuri grele picuri;

                        Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri

                        Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.

Continuă lectura „Afară-i toamnă”

Ai noştri tineri…

                        Ai noştri tineri la Paris învaţă

                        La gât cravatei cum se leagă nodul,

                        Ş-apoi ni vin de fericesc norodul

                        Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă.

Continuă lectura „Ai noştri tineri…”

La Bucovina

                        N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,

                        Geniu-ţi romantic, munţii în lumină,

                        Văile în flori,

                        Râuri resăltânde printre stânci înalte,

Continuă lectura „La Bucovina”

La o artistă

                        Credeam ieri că steaua-ţi e-un suflet de înger

                        Ce tremură-n ceruri, un cuget de aur

                        Ce-arunc-a lui raze-n o luncă de laur

                        Cu-al cântului dar,

Continuă lectura „La o artistă”

Locul aripilor

                        Strecor degetele mele printre buclele-ţi de aur,

                        Raze cari cad în valuri pe un sân ce n-am văzut,

                        Căci corsetul ce le-ascunde e o strajă la tezaur,

                        Iară ochii-ţi, gardianii, mă opresc şi mă sumut.

Continuă lectura „Locul aripilor”

Steaua vieţii

                        Când norii, palate fantastice negre,

                        Cu geamuri prin care se vede safir,

                        Ascult-ale mării lungi cântece-alegre,

                        Când stele se mir,

Continuă lectura „Steaua vieţii”

Miradoniz

                        Miradoniz avea palat de stânci.

                        Drept streşină era un codru vechi

                        Şi colonadele erau de munţi în şir,

                        Ce negri de bazalt se înşirau,

Continuă lectura „Miradoniz”

Murmură glasul mării

                        Murmură glasul mării stins şi molcom,

                        Înconjurând a Italiei insulă mândră –

                        O, luminaţi, a cerului stele albe,

                        Câmpilor noştri.

Continuă lectura „Murmură glasul mării”

O, adevăr sublime…

                        O, adevăr sublime – o, tinichea şi paie!

                        O, poezie mândră – o, buiguit nerod!

                        Istorie spirată – minciună şi bătaie,

                        Amor ceresc şi dulce – a mocoşilor plod.

Continuă lectura „O, adevăr sublime…”