Fata-n grădina de aur

                        A fost odat-un împărat – el fu-ncă

                        În vremi de aur, ce nu pot să-ntorn,

                        Când în păduri, în lacuri, lanuri, luncă,

                        Vorbeai cu zeii, de sunai din corn.

Continuă lectura „Fata-n grădina de aur”

Maria Tudor

                        De ce cu ochii-ncremeniţi sub bolte

                        De marmură – tu-l priveşti cu spaimă crudă?

                        Pândeşti ca leii, fruntea ta asudă

                        Şi pumnu-ţi vrea mânia-i s-o dezvolte.

Continuă lectura „Maria Tudor”

Zadarnic şterge vremea…

                        Zadarnic şterge vremea a gândurilor urme!

                        În minte-mi eşti săpată ca-n marmura cea rece,

                        Uitarea mână-n noapte a visurilor turme

                        Şi toate trec ca vântul – dar chipul tău nu trece.

Continuă lectura „Zadarnic şterge vremea…”

Din Iliada

                        Cântă-ne, zână, a lui Ahile Peleidul mânie,

                        Care cumplită făcu aheilor jale nespusă,

                        Suflete mii viteze de fii de eroi în Aii

                        Au trimis, pe ei înşii de pradă la câni lăsându-i

Continuă lectura „Din Iliada”

Iambul

                        De mult mă lupt cătând în vers măsura,

                        Ce plină e ca toamna mierea-n faguri,

                        Ca s-o aştern frumos în lungi şiraguri,

                        Ce fără piedeci trec sunând cezura.

Continuă lectura „Iambul”

Ta twam asi

                        Fiică gingaşă de rege, când în haina ta bogată

                        Treci în faeton de gală şi te mlădii zâmbitoare,

                        Cum din frunzele-nfoiate râde proaspătă o floare,

                        Toată lumea ce te vede e de tine-nseninată.

Continuă lectura „Ta twam asi”

Ca o făclie…

                        Prin tomuri prăfuite ce mesele-i încarcă,

                        Edgar trece cu gândul prin veacuri ca-ntr-o barcă.

                        Nimica nu opreşte a gândurilor grabă,

                        Din când în când în cale-i pe sine se întreabă:

Continuă lectura „Ca o făclie…”

Ursitorile

                        Codru-i alb şi frunza-i neagră.

                        A lui mii de rămurele

                        De zăpadă îi sunt grele,

                        Vântul trece doar prin ele,

Continuă lectura „Ursitorile”

Nu mă-nţelegi

                        În ochii mei acuma nimic nu are preţ

                        Ca taina ce ascunde a tale frumuseţi.

                        Căci pentru care altă minune decât tine

                        Mi-aş risipi o viaţă de cugetări senine

Continuă lectura „Nu mă-nţelegi”