De-a născoci noi ipoteze doi filozofi s-au dus
Ca să găsească ce cătau în aer gol – în sus.
Ast-o făcuse ei ades şi fără de balon,
Acuma însă depărtaţi de-a lumii mare zvon
Pe gânduri ziua…
Pe gânduri ziua, noaptea în veghere,
Astfel viaţa-mi tot în chinuri trece –
Va vrea natura oare să se plece
La ruga mea – să-mi dea ce i-oi cere?
Pierdut în suferinţa…
Pierdut în suferinţa nimicniciei mele,
Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în haos,
M-am închinat ca magul la soare şi la stele
Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos;
Vis
Ce vis ciudat avui, dar visuri
Sunt ale somnului făpturi:
A nopţii minte le scorneşte,
Le spun a nopţii negre guri.
Codru şi salon
Zadarnic fete mândre zâmbind cutreier sala
Şi muzică-i şi visuri şi farmec îndelung.
În ochii unui tânăr sădită e răceala
Pentru tălmăcirea aforismelor lui Schopenhauer
GOETHE
Spun popoare, sclavii, regii
Că din câte-n lume-avem,
Continuă lectura „Pentru tălmăcirea aforismelor lui Schopenhauer”
Pe aceeaşi ulicioară…
Pe aceeaşi ulicioară
Bate luna la fereşti,
Numai tu de după gratii
Vecinic nu te mai iveşti!
Un om de stat
Un om de stat, ce multe îţi promite,
Să nu-i arăţi că tu nu-i dai credinţă,
Ci-i mulţămeşte cu-nchinări smerite.
Din cerurile-albastre
Din cerurile-albastre
Luceferi se desfac,
Zâmbind iubirii noastre
Şi undele pe lac.
Ca şi Stoa, ce pretinde…
Ca şi Stoa, ce pretinde
Să fim mândri şi integri,
Când plutesc deasupra noastră
Cu-a lor visuri ochii negri;