Eu număr, ah!, plângând:
– Al nopţii miez sună –
Al despărţirii ceas
Adânc vibră.
Ah, cerut-am de la zodii
Ah, cerut-am de la zodii,
De l-al sorţii mele faur,
Dulcii sânului tău rodii
Ş-al tău cap scăldat în aur.
O stradă prea îngustă
O stradă prea îngustă
Părea că se făcea –
Şi case lungi şi negre
Pe două părţi era.
Şi dacă de cu ziuă
Şi dacă de cu ziuă se-ntâmplă să te văz
Desigur că la noapte un tei o să visez,
Iar dacă peste ziuă eu întâlnesc un tei
În somnu-mi toată noaptea te uiţi în ochii mei.
Oricare cap îngust
Oricare cap îngust un geniu pară-şi,
Cu versuri, goale de cuprins, să placă
Şi, cum doreşte, zgomot mare facă,
Cununi de lauri de la plebe ceară-şi.
Lumineze stelele
Lumineze stelele,
Plângă râurile,
Nori-n cer călătorească,
Neamurile-mbătrânească
În van căta-veţi…
În van căta-veţi ramuri de laur azi,
În van căta-veţi mândre simţiri în piept.
Toate trecură:
Viermele vremilor roade-n noi.
Minte şi inimă
– Ce priveşti în jos smerită,
Că te mânii te prefaci,
Când îţi zic că el îţi place
Şi că tu demult îi placi.
Doină – Ce stă vântul să tot bată
Ce stă vântul să tot bată
Prin frunza de tei uscată,
Şi frângându-i ramurile
Să lovească geamurile?
Un farmec trist şi neînţeles
Un farmec trist şi neînţeles
Puterea mea o leagă,
Şi cu nimic nu m-am ales
Din viaţa mea întreagă.