Luna iese dintre codri.
Noaptea toată stă s-o vadă.
Zugrăveşte umbre negre
Pe linţolii de zăpadă.
Dormi!
De ce te temi? au nu eşti tu cu mine?
Lasă ploaia doar să bată în fereşti –
Lasă vântul trist prin arbori să suspine,
Fii liniştită tu! Cu mine eşti.
Pentru păzirea auzului
Dacă auzi în aer cântare dulce, veche,
O taie chiar cu sila de la a ta ureche –
Căci cântecele-acestea te-nchină dezmierdării
Şi-ţi leagănă simţirea pe undele uitării;
Mureşanu
MUREŞANU
În turnul vechi de piatră cu inima de-aramă
Se zbate miază-noaptea… iar prin a lumii vamă
Sătul de lucru…
Sătul de lucru caut noaptea patul,
Dar al meu suflet un drumeţ se face
Şi pe când trupul doarme-ntins în pace,
Pe-a tale urme l-au împins păcatul.
Ce s-alegea de noi, a mea nebună…
Ce s-alegea de noi, a mea nebună,
De ne-ntâlneam demult cu-aşa iubire?
Sau nebuneam mai mult încă-mpreună,
Sau eu muream de-atâta fericire.
Rugăciunea unui dac
Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
De pe ochi ridici…
De pe ochi ridici închisă
Languroasa, lungă geană,
Rai de fericiri promise
Şi de tainică dojană.
Către sclav
Lux persan urâi, băiete, şi nu voi
Cu făşii de tei ca să legi cununa-mi,
Nu căta-n zădar să descoperi unde-i
Ultima roză!
De-ar fi mijloace
De-ar fi mijloace
Şi-ar fi putinţă
Cum m-aş mai face
După dorinţă!