Uşoare sunt vieţile multora…

                        Uşoare sunt vieţile multora.

                        Ei prind din zbor plăcerea trecătoare,

                        În orice timp au clipa lor cu soare

                        Şi-n orice zi le-apare aurora…

 

                        Dar spune, tu, copilă visătoare,

                        De-am fost şi eu din rândul acelora,

                        De-mi eşti şi mie ce le eşti altora,

                        De nu mi-ai fost o stea nemuritoare?

 

                        Trăiam pierdut în umbra amorţirii,

                        Deşarta-mi viaţă semăna cu spuma

                        Şi orb eram la farmecele firii…

 

                        Deodată te văzui… o clipă numai

                        Simţii adânc amarul omenirii…

                        Şi iată că-l cunosc întreg acuma.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *