Ursita mea

                        Într-un castel, departe,

                        Din ceruri avui parte

                        Să văd un îngerel.

 

                        Mult trist era castelul!

                        Mult vesel îngerelul,

                        Mult gingaş, tinerel!

 

                        Avea cereşti blândeţe,

                        Pe frunte-i dulci albeţe,

                        În ochii-i dulce foc,

 

                        Ş-o tainică zâmbire,

                        Ş-un suflet cu iubire,

                        Ş-o soartă cu noroc.

 

                        Eram eu încă june…

                        Acea scumpă minune

                        Era ursita mea!

 

                        Aşa avui eu parte

                        Într-un castel, departe,

                        A mă-ntâlni cu ea.

 

                        Într-un palat, pe mare,

                        Într-un oraş, ce pare

                        Din valuri răsărit,

 

                        Departe de-a mea ţară,

                        În urmă văzui iară

                        Ursita ce-am iubit.

 

                        Ş-acolo, fără frică,

                        Pe Marea Adriatică

                        Gondola ne-a primblat,

 

                        Şi-n leagăn de iubire,

                        Pierdut în fericire,

                        Tot sufletul i-am dat!

 

                        Pe soare şi pe lună.

                        Cu mine împreună

                        A fost ursita mea…

 

                        Aşa avui eu parte,

                        Într-un palat, departe,

                        A mă iubi cu ea!

 

                        *

 

                        Iubitu-ne-am în lume,

                        Plutind pe-a mării spume,

                        Călcând pe verde plai,

 

                        Şi, lumii dând uitare,

                        Cu-o lungă sărutare,

                        Trecut-am lin prin rai,

 

                        Dar într-o noapte lină

                        O palidă lumină

                        Se stinse în eter,

 

                        Şi îngeru-mi cu jale,

                        Zburând pe-a stelei cale,

                        Se-ntoarse iar în cer.

 

                        Eram atunci pe mare…

                        În dulcea-i legănare

                        Muri ursita mea!

 

                        Aşa avui eu parte

                        A sta în veci departe

                        Ş-a plânge după ea!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *