Ureche

                        Pişcată-ţi este mâna ta de streche

                        De mişti în veci condeiul pe hârtie

                        Compune-un şir sau fabrică o mie

                        Că eşti un cap de prost e veste veche.

 

                        Dac-ai avea de spus ceva ai scrie:

                        Nimic nu poţi tu să ne zici, Ureche –

                        Cu Pantazi rămâi în veci pereche,

                        Tu izvodeşti, cel mult, ce dânsul ştie.

 

                        Ţi-asemăn capul unei vii paragini

                        Şi vânt şi pleavă sunt a tale scrieri

                        De zei lipsite sunt a tale pagini.

 

                        Zadarnic paiul sec al minţii trieri

                        Drapându-i nula ei cu mult-imagini

                        Nimic nu iese dintr-un dram de crieri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *