Traduceri şi adaptări

                        Dulce cu corp de omăt înecat în păru-i de aur,

                        Venera zace murind – cine o va moşteni?

                        Ah, în două părţi deopotrivă-mpărţi bogăţia-i –

                        Ţie: frumseţe ş-amor; mie: durere şi dor.

 

                        *

 

                        Ce cumplit este amorul, deşi dulce aparent.

                        Un tiran, care nu varsă decât sânge inocent.

 

                        *

 

                        Pallas – în Lacedemon – văzu pe Venera armată:

                        – Aide acum să luptăm, judice Paride-acum.

                        Venera însă răspunse: – Armată mă-nfrunţi temerară?

                        Eu, pe când te-am învins, ştii cum că goală eram.

 

                        *

 

                        – Cum poţi s-omori un colibri, diamant frumos de aer?

                        Nu e frumos şi strălucit, n-ai milă de-a lui vaier?

                        – De ce mai flutură şi el sclipind o aripă luxoasă?

                        Natura mea, amicul meu, e ternă, serioasă.

 

                        *

 

                        Anii fug – cu ei viaţa – cu ea totul.

                        Azi suntem, iară mâine cinis et umbra;

                        Să-ncununăm a plăcerilor dulci trecătoare

                        Cupă de aur.

 

                        *

 

                        Cine-a făcut din trestii mai întâi şi-ntâi un fluier

                        Şi a săpat întâiul verset într-o coajă de copac,

                        De pe umbră pe părete zugrăvi întâia oară

                        O icoană. Nu; amorul nu mai e atât de grabnic.

                        Iară mintea e înceată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *