Toţi sfinţii

                        La Neamţu-n sfânta mănăstire

                        Stau rând toţi fraţii în Christos;

                        Au gândul drept şi cuvios

                        şi cântă versuri din Psaltire.

                        E praznic astăzi, sunt „Toţi sfinţii”,

                        Şi din bătrâni e obicei

                        În cinstea sfinţilor să bei –

                        Iar legea n-o ştirbesc părinţii.

 

                        Al legii trup în două-l frânge

                        Paisie, stareţul, apoi

                        Desfundă dintr-un vechi butoi

                        Al legii celei nouă sânge.

                        Diaconul citeşte-n carte,

                        Iar fraţii beau şi cinste fac

                        În sănătatea cea de veac

                        A fiecărui sfânt în parte.

 

                        – „Să-l aibă Domnu-n sfânta-i pază

                        Pe Sit” – şi gâl-gâl-gâl! – „Pe-Adam”

                        Şi iaraşi gâl! Şi sfinţi de hram

                        Şi mucenici şi câţi urmează!

                        Şi pentru cel născut în staul,

                        Pentru Christos închină ei,

                        Şi pentru fiul Timotei,

                        Şi pentru Luca, Petru, Paul.

 

                        Şi pentru alte fete sfinte

                        Din Capadokia şi Anadol –

                        Şi cât ce-aveau păharul gol

                        Le mai venea un sfânt în minte.

                        Ca să nu facă supărare,

                        Ei beau de suflet, beau cuminţi:

                        Nici un păhar pentru doi sfinţi,

                        Nici pentr-un sfânt două pahare.

 

                        Sfârşind toţi sfinţii de pe lume,

                        Aduc pomelnicul grecesc;

                        Vrun nume sfânt de-aici citesc

                        Şi beau şi mai citesc un nume.

                        Scad sfinţii-ncet, şi vinul scade!

                        Dar vin mai e, sfinţii nu mai sânt!

                        Să nu poţi bea, căci n-ai un sfânt,

                        Şi-n gol să bei nu se prea cade!

 

                        În timp ce capul şi-l frământă,

                        Paisie geme scurt şi-apoi

                        El cade mort lângă butoi –

                        Toi fraţii sar şi se-nspăimântă.

                        – „Staţi, fraţilor! ia Chir cuvântul,

                        Cătăm un sfânt şi sfântu-i el!

                        Bem cel din urmă păhărel

                        În cinstea lui Paisie sfântul!”

Lasă un comentariu