Tiţa

                        Merge Tiţa la fântână,

                        Tiţa, mândra Tiţa!

                        Cu cofiţa într-o mână,

                        Tiţa, mândra Tiţa!

                        Şi tot merge ea cântând,

                        Floricele culegând,

                        Floricele lepădând;

                        Când voinicii le-or culege,

                        De ei dorul să se lege.

                        Când vor da să le miroase,

                        Să le intre doru-n oase!

                        Tiţo, Tiţo, copiliţă

                        Cu sân alb de porumbiţă,

                        Nu da foc inimilor,

                        Dă pace voinicilor,

                        Că tu-i da peste-un păcat

                        Cu marghiolul cel din sat!

                        Tiţa râde şi nu crede,

                        Dar marghiolul se repede

                        Ş-o urmează cât colea…

                        Tiţo, Tiţo, nu mai plânge,

                        El în braţe mai te strânge

                        Cu tot dorul satului,

                        Cu focul bărbatului!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *