Steaua vieţii

                        Când norii, palate fantastice negre,

                        Cu geamuri prin care se vede safir,

                        Ascult-ale mării lungi cântece-alegre,

                        Când stele se mir,

 

                        Atunci printr-o geană de nouri, deschisă,

                        Din ochiu-i albastru se vede o stea,

                        Ce-mi miruie fruntea c-o rază de vise,

                        C-o rază de nea.

 

                        O, steauă iubită ce-abia stai prin stele,

                        Un sfânt ochi de aur ce tremuri în nori,

                        Ai milă şi stinge lungi zilele mele –

                        Cobori, o, cobori!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *