Steaua ţării

                        Cunoşteam odată

                        Un om rătăcit,

                        Cu mintea furată

                        De-un gând strălucit.

                        El se-namorase de-o stea zâmbitoare

                        Şi-i închina astfel vorbe rugătoare:

 

                        „Dalbă stelişoară

                        A lui Dumnezeu!

                        Dulce surioară

                        Sufletul meu!

                        Crezi că veşnicia fără de simţire

                        Plăteşte-un fierbinte minut de iubire?

 

                        Crezi tu că departe

                        De acest pământ

                        Ai avea tu parte

                        De-un amor mai sfânt,

                        Mai mare, mai gingaş, mai vrednic de tine

                        Decât adorarea ce-ai născut în mine?

 

                        O! floare cerească!

                        Dacă s-ar putea

                        Ochii-ţi să privească

                        În inima mea,

                        Ar afla atâtea simţiri iubitoare

                        Ce cresc l-al tău nume ca florile-n soare,

 

                        Cât vreo lume altă

                        Nici ai mai dori,

                        Ci din bolta naltă

                        Mi te-ai coborî,

                        Ca s-auzi concertul de armonii line

                        Ce-mi răsună-n suflet şi şoptesc de tine!”

 

                        Apoi sta-n uimire

                        La ceruri privind;

                        Plângea cu mâhnire,

                        Suspina zâmbind,

                        Şi când, despre ziuă, fugea blânda noapte,

                        Îi părea c-aude în cer aste şoapte:

 

                        „Eu a ţării mele

                        Sunt lucinda stea!

                        De poţi, între ele,

                        Vină de mă ia.

                        Fă-te geniu falnic, fă-te şoim de munte

                        Ca s-ajungi la mine şi l-a ţării frunte!”

 

Lasă un comentariu