Stam în fereastra susă

                        Stam în fereastra susă

                        Şi izvorau în taină,

                        Cu-a lor de aur haină,

                        A nopţii stele mari.

 

                        Se umflă dinainte-mi

                        De vânt deschisa carte

                        Şi literele-i moarte

                        În lună joacă clar.

 

                        Un râu, vezi, mişcă unda-i

                        Cea visător-bolnavă,

                        Un cântec în dumbravă,

                        O floare văd pe lan.

 

                        O stea în cer albastru,

                        Ce-aruncă-a ei icoană

                        Pe-oglinda albă, plană,

                        A lacului Meran.

 

                        Şi sună-n noaptea tristă

                        Un cântec de copilă

                        Şi vântu-ntoarce-o filă

                        Din cartea ce-am deschis.

 

                        De ce mi-a-ntors el foaia

                        Unde-nvăţatul zice

                        Că-n lume nu-i ferice,

                        Că viaţa este vis?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *