Sora contrabandierului

                        Frunză verde de granate,

                        Am avut un Toader frate

                        Ş-a trecut în ceea parte

                        Cu trei tencurele-n spate.

                        Iar cazacii l-au zărit,

                        L-au zărit, l-au urmărit,

                        Şi l-au prins şi l-au legat,

                        Şi-n carantină l-au dat

                        De mi-l ţin jos răsturnat,

                        Nebăut şi nemâncat!

                        Legături i-au pus de in

                        Ca să-l ducă la Hotin,

                        Şi să-l judece ruseşte

                        Şi să-l bată căzăceşte!

                        Bate vântul de la Prut,

                        Inimioara mi s-a rupt.

                        Bate vântul despre zori

                        Şi mă umple de fiori.

                        Bate vântu-n miez de noapte

                        Şi-mi tot pare c-aud şoapte;

                        „Decât m-ar băga la oaste,

                        Mai bine-aş zace pe coaste,

                        Decât în oastea rusească,

                        Mai bine-n cea românească.

                        Domnică, drăguţa mea,

                        Mult bine mi-era la ea,

                        Că-mi aşternea la răcoare

                        Şi mă-ntreba ce mă doare.

                        Vai! român, de capul tău

                        Cum te-ajunse ceasul rău

                        Şi n-avuşi măcar un frate

                        Ca să-ţi cate de dreptate,

                        Să umble cu cărţile

                        Să-ţi scoată dreptăţile.

                        Dă, Domnico, pe murgul

                        De-mi deschide butucul.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *