Sonet satiric

                        Pişcată-ţi este mâna ta de streche,

                        De mişti în veci condeiul pe hârtie –

                        Durează-un şir sau fabrică o mie:

                        Cuvinte-nouă or fi, dar blaga veche.

 

                        Ce are-n gând un om, aceea scrie,

                        Nimica nou tu n-ai de spus, Ureche,

                        Cu Pantazi fiind pe veci pereche,

                        Tu izvodeşti, cel mult, ce dânsul ştie.

 

                        Ţi-asemăn fruntea unei vii paragini

                        Şi vânt şi pleavă sunt a tale scrieri,

                        De zei lipsite, vai! a tale pagini.

 

                        Zadarnic paiul sec al minţii-l trieri,

                        Drapându-i golul ei cu reci imagini:

                        Nimic nu iese dintr-un dram de crieri.

Lasă un comentariu