Şi era ploaie cu senin…

                        Şi era ploaie cu senin

                        Senin cu ploaie,

                        Salcâmii ramurile-nclin

                        Şi le îndoaie.

 

                        Acuma toţi ei înfloresc

                        De primăvară

                        Ş-un dulce miros răspândesc

                        În dalba sară.

 

                        Un mândru soare scânteind

                        Pe bolta-albastră

                        El bate ploaia şiroind

                        Pe-a ta fereastră.

 

                        Şi-n haină albă tu apari

                        Cu pasuri line

                        Şi numai ochii tăi cei mari

                        Privesc la mine.

 

                        Atât de dulce şi de plin

                        C-aşa văpaie

                        Ah, era ploaie cu senin

                        Senin cu ploaie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *