Sătul de lucru…

                        Sătul de lucru caut noaptea patul,

                        Dar al meu suflet un drumeţ se face

                        Şi pe când trupul doarme-ntins în pace,

                        Pe-a tale urme l-au împins păcatul.

 

                        E noapte neagră-n ochi-mi, totul tace,

                        Dar mintea-mi vede – genele holbate;

                        Ca şi un orb mă simt în întuneric

                        Şi totuşi înainte-mi zi se face.

 

                        E chipul tău, lumină necrezută

                        De frumuseţi, de taină, curăţie,

                        Ce nopţii reci lucire-i împrumută.

 

                        Din cauza ta, bălaia mea soţie,

                        Cât ziulica trupu-odihnă n-are,

                        Iar noaptea sufletul în cale pleacă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *