Sania

                        Zi cu soare, ger cu stele! Hai, iubită, la primblare.

                        Caii muşcă-a lor zăbale, surugiul e călare;

                        Săniuţa, cuib de iarnă, e cam strimtă pentru doi…

                        Tu zâmbeşti? Zâmbirea-ţi zice că e bună pentru noi.

 

                        Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe,

                        Răpind sania uşoară care lasă urme albe.

                        Surugiul chiuieşte; caii zboară ca doi zmei

                        Prin o pulbere de raze, prin un nour de scântei.

 

                        Pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoare

                        Se văd insule de codri, s-aud câni la vânătoare,

                        Iar în lunca pudruită cu mănunt mărgăritar

                        Saltă-o veveriţă mică pe o creangă de stejar.

 

                        Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zăvoaie;

                        Crengile aninate-n cale ning steluţe şi se-ndoaie.

                        Iată-o gingaşă mlădiţă cu şirag de mărţişori…

                        Tu o rupi? Ea te stropeşte cu fulgi albi răcoritori.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *