Sala-i mare, strălucită

                        Sala-i mare, strălucită,

                        Masa-i albă, oaspeţi mulţi,

                        Vorbe dulci să tot asculţi –

                        Şi lumina-i îndrăgită

                        De ochi lucii, de ochi mulţi.

 

                        Icia unii stau alene

                        Şi visează şi gândesc,

                        Colo alţii chiuiesc,

                        Iar femei cu lunge gene

                        Râd în taină şi privesc.

 

                        Una face că nu vede

                        Şi cu capul stă plecat,

                        Pe când ochii, -namorat,

                        A lor raze îşi repede

                        La străinul întristat.

 

                        La străin cu fruntea pală

                        Şi cu părul ca de corb –

                        Buzele ei roşii sorb

                        Când în braţe şi pe poală

                        Doarme dus amorul orb.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *