Să fie sara-n asfinţit

                        Să fie seara-n asfinţit

                        Şi noaptea o să înceapă;

                        Răsară luna liniştit

                        Şi tremurând din apă;

 

                        Şi să împrăştie scântei

                        Cărărilor din crânguri,

                        În ploaia florilor de tei

                        Să stăm în umbră singuri.

 

                        Şi capul meu de griji plin

                        De braţul tău se culce

                        Sub raza ochiului senin

                        Şi negrăit de dulce,

 

                        Ca iar cuminte să mă fac,

                        Căci tu îmi prinzi tot gândul,

                        Ca cerul ce priveşte-n lac

                        Adâncu-i cuprinzându-l.

 

                        Cu farmecul luminii reci

                        Simţirile străbate-mi:

                        Revarsă linişte de veci

                        Pe noaptea mea de patimi

 

                        Şi de asupra mea rămâi

                        Durerile de-mi curmă

                        Şi fii iubirea mea dintâi

                        Şi visul meu din urmă.

Lasă un comentariu