Romanţă

                        Negura nopţii doarme pe mal,

                        Ca răzbunarea unor blestemuri,

                        Reci sunt de crivăţ negrele vremuri,

                        Te voi cuprinde ca să nu tremuri,

                        Dragă, şi-al feţii rumen oval

                        Culcă-l la pieptu-mi, stând visătoare.

                        Ochii tăi negri îmi vor fi soare,

                        Şi prin săruturi, iubita mea,

                        Te-oi face caldă de-ţi va părea

                        Orişice crivăţ vânt de răcoare.

 

                        Vino cu mine! Tânăr sunt eu,

                        Tu eşti frumoasă, floare de nalbă!

                        Noaptea voi face-o să-ţi fie albă,

                        Din stele roşii face îţi-voi salbă,

                        Brâu îţi voi face din curcubeu

                        Să te cunoască îngerii soră!

                        De te vor prinde zilele-n horă,

                        Cea mai frumoasă zână vei fi

                        Şi-a lor crăiasă îţi va găti

                        Rochii de purpur din Auroră.

 

                        Soarele-n Osturi are palat,

                        Cât de idilic stă-n orizonuri!

                        În tot tabloul el are tonuri,

                        Numai credinţa află-n el tronuri,

                        Numai amorul e-ncoronat.

                        Acolo nimeni nu cântă solo,

                        La toate ţine duet Apollo

                        O, şi-aici lumea cât e de rea!

                        Acolo-n Osturi, iubita mea,

                        Vino să mergem şi noi acolo!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *