Rodica

                        Purtând cofiţă cu apă rece

                        Pe ai săi umeri albi, rotunzori,

                        Juna Rodică voioasă trece

                        Pe lângă junii sămănători.

 

                        Ei cu grăbire îi sar în cale,

                        Zicând: „Rodică, floare de crin,

                        În plin să-ţi meargă vrerile tale,

                        Precum tu, dragă, ne ieşi cu plin!

 

                        S-ajungi mireasă, s-ajungi crăiasă!

                        Calea să-ţi fie numai cu flori,

                        Şi casa casă, şi masa masă,

                        Şi sânul leagăn de pruncuşori!”

 

                        Cu grâu de aur ei o presoară,

                        Apoi cofiţa întreagă-o beu.

                        Copila râde şi-n cale-i zboară,

                        Scuturând grâul din părul său.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *