Revedere

                        – Codrule, codruţule,

                        Ce mai faci, drăguţule,

                        Că de când nu ne-am văzut

                        Multă vreme au trecut

                        Şi de când m-am depărtat,

                        Multă lume am umblat.

 

                        – Ia, eu fac ce fac de mult,

                        Iarna viscolu-l ascult,

                        Crengile-mi rupându-le,

                        Apele-astupându-le,

                        Troienind cărările

                        Şi gonind cântările;

                        Şi mai fac ce fac de mult,

                        Vara doina mi-o ascult

                        Pe cărarea spre izvor

                        Ce le-am dat-o tuturor,

                        Umplându-şi cofeile,

                        Mi-o cântă femeile.

 

                        – Codrule cu râuri line,

                        Vreme trece, vreme vine,

                        Tu din tânăr precum eşti

                        Tot mereu întinereşti.

 

                        – Ce mi-i vremea, când de veacuri

                        Stele-mi scânteie pe lacuri,

                        Că de-i vremea rea sau bună,

                        Vântu-mi bate, frunza-mi sună;

                        Şi de-i vremea bună, rea,

                        Mie-mi curge Dunărea.

                        Numai omu-i schimbător,

                        Pe pământ rătăcitor,

                        Iar noi locului ne ţinem,

                        Cum am fost aşa rămânem:

                        Marea şi cu râurile,

                        Lumea cu pustiurile,

                        Luna şi cu soarele,

                        Codrul cu izvoarele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *