Recrutul

                        Eu o las în sama ta –

                        Am să plec! şi parcă-mi moare

                        Inima, se rupe-n mine!

                        Nu de voi, tu ştii de cine!

                        Şi mă doare,

                        De-aş ţipa.

 

                        Omul fără de noroc

                        Tot cu răul se-ntâlneşte –

                        Tu-mi eşti frate dintr-o mamă,

                        Mă iubeşti! ţi-o las în samă,

                        Mi-o păzeşte

                        Ca de foc!

 

                        Vei vedea-o pe la hori.

                        Să n-o laşi la vino încoace –

                        Stai cu ea, ce ştii tu-i spune,

                        Dar cu capul mi te pune

                        Să n-o joace

                        Alţi feciori.

 

                        Tu s-o joci, dar mai aşa!

                        Liniştit, cum joci pe-o soră,

                        Să n-o strângi prea mult la tine,

                        Că ea, biata, de ruşine

                        Mai mult horă

                        N-ar juca.

 

                        Tu o vezi şi n-o înţelegi;

                        De-o cuprinzi, ea ştie una:

                        Moartă-n braţe ţi se lasă,

                        Dar de ciudă plânge-acasă,

                        Plânge-ntruna

                        Zile-ntregi.

 

                        Calea ei să n-o colinzi

                        – De-i vedea-o la fântână,

                        Treci şi las-o în bună pace,

                        Nu glumi, că ei nu-i place.

                        Nici de mână

                        Să n-o prinzi!

 

                        Ea va zice tot ce vrei;

                        O dezmierzi şi nu te vede,

                        O săruţi şi-i pare bine.

                        Ah, dar crede-mă pe mine

                        Şi nu-i crede

                        Vorba ei!

 

                        Ce folos ai tu c-o strângi?

                        Simţi tu că pe ea o doare?

                        Vezi, nici eu n-o strâng, de frică:

                        Ea-i atât de subţirică,

                        Ca pe-o floare

                        Poţi s-o frângi.

 

                        Dac-o fi pe drum, tu treci;

                        Zi că eşti grăbit, şi-o lasă,

                        Să n-asculţi orice să-ţi spună.

                        Şi-un gând rău să nu te puie

                        Pân-acasă

                        S-o petreci.

 

                        Nu ştii cât îi faci de rău!

                        Mă-sa îi rea şi nu o crede,

                        Şi-o primeşte de pe-afară

                        Cu bătăi şi cu ocară,

                        Cât ce-o vede

                        C-un flăcău!

 

                        Dar te uită să ştii ce-i

                        Pe la casa lor! De iese,

                        Ori de intră oarecine!

                        Tu să ştii pe cel ce vine

                        Mai adese

                        Pe la ei!

 

                        Ea, cu părul gălbior,

                        Naltă, zugrăvită-ntreagă,

                        Când îşi mlădie trupşorul!

                        A ursit-o în faşe dorul

                        De-a fi dragă

                        Tuturor!

 

                        De-i vedea pe cineva

                        Pe la ei, în fapt de seară,

                        Prinde-l într-adins, ca-n glumă:

                        Frânge-i gâtul şi-l sugrumă,

                        Ca pe-o fiară –

                        Nu-l cruţa!

 

                        Şi-apoi lasă să fie-al meu,

                        De-i păcat! La judecată

                        Eu voi merge pentru tine!

                        Eu dau sama! şi pe mine

                        Să mă bată

                        Dumnezeu!

 

                        Poartă-i grija! Tot a mea

                        S-o găsesc, tot dor să-mi poarte!

                        Dar de nu-i păzi-o bine,

                        Ţi-ai găsit duşman în mine,

                        Căci fac moarte

                        Pentru ea!

Lasă un comentariu