Poporală

                        Când geme şi urlă şi tună

                        În martie cerul cu ploi

                        Soseşte-n stârnita furtună

                        Din nou primăvara la noi.

 

                        Ieri toată mânia naturii

                        Urlat-a în văzduhul cu nori,

                        Iar astăzi copacii pădurii

                        Stau veseli cu proaspete flori.

 

                        Dar omul când fost-a sărmanul

                        Strivit de furtunile reci,

                        El nu mai re-nvie la anul,

                        Şi nu mai dă muguri în veci!

 

                        S-au dus primăverile-i, toate,

                        Şi iarna-l acopere grea,

                        Nici vânt şi nici soare nu poate

                        Zăpezile frunţii să-i ia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *