Pe mare

                        Ah! viaţa pentru mine,

                        Scump înger! fără tine

                        Nu are nici un bine,

                        Nu are nici un dar.

                        În cer fie lumină,

                        Sau nori, sau noapte lină,

                        Sufletul meu suspină,

                        Suspină cu amar!

 

                        Oricare nălucire

                        L-a omului simţire

                        Aduce-nsufleţire

                        Cu glasu-i încântat,

                        Se pierde-n neagra ceaţă

                        Ce-ntunecă a mea viaţă

                        Şi glasu-i se îngheaţă

                        De mine depărtat.

 

                        Acum cerul zâmbeşte,

                        Natura-ntinereşte

                        Şi tot care trăieşte

                        Se simte fericit;

                        Dar mie ceru-mi pare

                        Cuprins de-ntunecare;

                        Văd lumea-n întristare

                        Ca sufletu-mi cernit!

 

                        Zadarnic cat plăcere,

                        Zadarnic mângâiere,

                        S-alin a mea durere,

                        Să curm al meu suspin.

                        Trecuta fericire

                        Izvor e de jelire,

                        Şi dulcea-i suvenire

                        Hrăneşte jalea-n sân!

 

                        O, valuri mari de spume!

                        Purtaţi-mă prin lume

                        Ca frunza fără nume

                        Ce o plutiţi uşor,

                        Şi m-aruncaţi din mare

                        Pierdut, fără suflare,

                        Pe malul cu uitare

                        Adâncului Bosfor!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *