Pe aceeaşi ulicioară…

                        Pe aceeaşi ulicioară

                        Bate luna la fereşti,

                        Numai tu de după gratii

                        Vecinic nu te mai iveşti!

 

                        Şi aceiaşi pomi în floare

                        Crengi întind peste zăplaz,

                        Numai zilele trecute

                        Nu le fac să fie azi.

 

                        Altul este al tău suflet,

                        Alţii ochii tăi acum,

                        Numai eu, rămas acelaşi,

                        Bat mereu acelaşi drum.

 

                        Ah, subţire şi gingaşă

                        Tu păşeai încet, încet,

                        Dulce îmi veneai în umbra

                        Tăinuitului boschet

 

                        Şi lăsându-te la pieptu-mi,

                        Nu ştiam ce-i pe pământ,

                        Ne spuneam atât de multe

                        Făr-a zice un cuvânt.

 

                        Sărutări erau răspunsul

                        La-ntrebări îndeosebi,

                        Şi de alte cele-n lume

                        N-aveai vreme să întrebi.

 

                        Şi în farmecul vieţii-mi

                        Nu ştiam că-i tot aceea

                        De te rezemi de o umbră

                        Sau de crezi ce-a zis femeia.

 

                        Vântul tremură-n perdele

                        Astăzi ca şi alte dăţi,

                        Numai tu de după ele

                        Vecinic nu te mai arăţi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *