Osman-paşa

                        Acum te cutremuri! Cunoşti

                        Că drumul ţi-e în marginea gropii.

                        Degeaba te-azvârli şi te-apropii

                        Cu vuiet şi tropot de oşti.

 

                        În frunte, pe calul tău murg,

                        Pornit-ai urgia pieririi,

                        Strivit-ai în şanţ grenadirii

                        Dar iată, că rănile-ţi curg,

 

                        Se sperie murgul de puşti,

                        Şi-ţi scapă din scară piciorul,

                        Turbat e împrejuru-ţi omorul,

                        Cu dinţii tu gura ţi-o muşti.

 

                        Se-ncurcă taberele-n drum

                        Şi-ţi fug călăreţii de-a valma,

                        Ridică-ţi, puternice, palma

                        Şi opreşte-ţi tabiile-acum!

 

                        Cuvântul ce-odată fu zid

                        Când vrut-au nizamii să fugă,

                        Azi lor li se pare că-i rugă

                        S-alerge mai iute spre Vid.

 

                        Ai aripi, grăbitule vânt,

                        Tu şoimule, a cerului cale!

                        Fă locuri oştirilor tale,

                        Să intre mai iute-n pământ.

 

                        Şi-n sine-ţi tu zis-ai: E rău!

                        Ca norii ce-ntunecă luna,

                        Curgeam de pe dealuri întruna

                        Noi, răii poporului tău.

 

                        De-a lungul întinsei câmpii

                        Aleargă sălbatica spaimă

                        Şi, plină de geamăt, îngaimă

                        Şi rugi şi blesteme pustii

                        Gaziule-Osmane, eşti prins!

                        Şi toate cetăţile tale

                        Vor sta-ntunecate de jale,

                        Că soarele lumii li-e stins.

 

                        Dar astfel e soarta, eroi!

                        Căci soarele care se stinse

                        La voi, o războinici, s-aprinse

                        Mai vrednic de viaţă, la noi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *