Omul urât

                        Vai de mine! ce m-oi face?

                        Ce iubesc mamei nu-i place.

                        De-ar plăcea mamei ca mie,

                        Duce-m-aş la cununie,

                        Şi m-aş duce ca vântul

                        Când spulberă pământul;

                        Iar de-a fi să mă mărit

                        Cu omul ce-mi e urât,

                        Duce-m-aş iar ca vântul

                        Ca să-mi aflu mormântul.

                        Decât cu urâtu-n casă,

                        Mai bine cu boala-n oase.

                        Din boală vraciul te scoate,

                        Iară din urât nu poate,

                        Că urâtul n-are vad

                        Decât scândura de brad,

                        Urâtul n-are sfârşinţă

                        Decât cu trei coţi de pânză

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *