Olteanul

                        Astă vară am vărat

                        Colo-n muntele cel nalt,

                        Cu luna, cu soarele

                        Şi cu căprioarele,

                        Că din naştere-s muntean,

                        Iar din botez sunt oltean.

                        Căprioare surioare,

                        Sculaţi în două picioare,

                        Roadeţi poala codrului

                        Să văd matca Oltului.

                        Oltule! pe malul tău

                        Crească-ar iarbă şi dudău

                        Ca să pască murgul meu.

                        Oltule! câine spurcat,

                        Ce vii mare tulburat

                        Şi cu sânge-amestecat?

                        Aduci plăgii şi butuci

                        Şi căpestre de cai murgi

                        Şi chiar trupuri de haiduci!

                        Oltule! rău blestemat!

                        N-avuşi grijă de păcat

                        Să-nghiţi trupuri de voinici

                        Care-au haiducit pe-aici?

                        Seca-ţi-ar izvoarele

                        Şi toate pâraiele,

                        Să-ţi rămână pietrele,

                        Să le calce fetele,

                        Că tu n-ai ţinut cu noi

                        Şi te-ai vândut la ciocoi!

                        Pe unde-a trecut luntrea,

                        Înalţă-se pulberea,

                        C-ai fost rău de oltenaşi

                        Ş-ai fost bun de poteraşi

                        Oltenaşi ai înghiţit,

                        Poteraşi ai răcorit!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *