O-ntâlnire

                        Când m-a văzut, dintre femei

                        S-a dezlipit deodată;

                        Când i-am vorbit, privirea ei

                        Zâmbea înviorată.

                        Dar a privit în ochii mei

                        Şi-a stat întunecată.

 

                        Nici braţele să le ridic

                        Eu n-am avut puterea,

                        Şi nici cuvinte să răspic:

                        Şi mă-ngrozea durerea

                        Că nici c-un semn, nici cu nimic

                        Ea nu-mi mustra tăcerea.

 

                        Ce-am zis pe când mă săruta

                        Eu nu-mi aduc aminte;

                        Şi-am stat încremenit, şi sta

                        Şi ea fără cuvinte:

                        Şi morţii se revăd aşa

                        Când ies de prin morminte…

 

                        Eu am visat… Dar mă gândesc

                        Că poate-aşa mi-e dată,

                        Aievea visul să-mplinesc,

                        Vai, mamă supărată,

                        Decât aşa să te întâlnesc,

                        Mai bine niciodată!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *