Nu voi mormânt bogat

                        Nu voi mormânt bogat,

                        Cântare şi flamuri,

                        Ci-mi împletiţi un pat

                        Din tinere ramuri.

                        Şi nimeni-n urma mea

                        Nu-mi plângă la creştet,

                        Frunzişului veşted

                        Doar vântul glas să-i dea.

                        În liniştea sării

                        Să mă-ngropaţi, pe când

                        Trec stoluri greu zburând

                        La marginea mării.

 

                        Să-mi fie somnul lin

                        Şi codrul aproape,

                        Lucească cer senin

                        Eternelor ape,

                        Care din văi adânci

                        Se-nalţă la maluri,

                        Cu braţe de valuri

                        S-ar atârna de stânci –

                        Şi murmură-ntr-una

                        Când spumegând recad,

                        Iar pe păduri de brad

                        Alunece luna.

 

                        Reverse dulci scântei

                        Atotştiutoarea,

                        Deasupra-mi crengi de tei

                        Să-şi scuture floarea.

                        Nemaifiind pribeag

                        De-atunci înainte,

                        Aduceri aminte

                        M-or acoperi cu drag

                        Şi stinsele patimi

                        Le-or troieni căzând,

                        Uitarea întinzând

                        Pe singurătate-mi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *