Noi vrem pământ!

                        Flămând şi gol, făr-adăpost,

                        Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,

                        Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut

                        Şi câine eu ţi-am fost!

                        Ciocoi pribeag, adus de vânt,

                        De ai cu iadul legământ

                        Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!

                        Răbdăm poveri, răbdăm nevoi

                        Şi ham de cai, şi jug de boi

                        Dar vrem pământ!

 

                        O coajă de mălai de ieri

                        De-o vezi la noi tu ne-o apuci.

                        Băieţii tu-n război ni-i duci,

                        Pe fete ni le ceri.

                        Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:

                        Nici milă n-ai, nici crezământ!

                        Flămânzi copiii-n drum ne mor

                        Şi ne sfârşim de mila lor

                        Dar toate le-am trăi uşor

                        De-ar fi pământ!

 

                        De-avem un cimitir în sat

                        Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.

                        Şi-n urma lacomului plug

                        Ies oase şi-i păcat!

                        Sunt oase dintr-al nostru os:

                        Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos

                        Din case goi, în ger şi-n vânt,

                        Ne-aţi scos şi morţii din mormânt;

                        O, pentru morţi şi-al lor prinos

                        Noi vrem pământ!

 

                        Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim

                        Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,

                        Că nu-şi vor bate-ai voştri joc

                        De noi, dacă murim.

                        Orfani şi cei ce dragi ne sânt

                        De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,

                        Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,

                        Căci nici pentr-un mormânt n-avem

                        Pământ şi noi creştini suntem!

                        Şi vrem pământ!

 

                        N-avem nici vreme de-nchinat.

                        Căci vremea ni-e în mâni la voi;

                        Avem un suflet încă-n noi

                        Şi parcă l-aţi uitat!

                        Aţi pus cu toţii jurământ

                        Să n-avem drepturi şi cuvânt;

                        Bătăi şi chinuri, când ţipăm,

                        Obezi şi lanţ când ne mişcăm,

                        Şi plumb când istoviţi strigăm

                        Că vrem pământ!

 

                        Voi ce-aveţi îngropat aici?

                        Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi

                        Noi mame şi surori şi fraţi!

                        În lături, venetici!

                        Pământul nostru-i scump şi sfânt,

                        Că el ni-e leagăn şi mormânt;

                        Cu sânge cald l-am apărat,

                        Şi câte ape l-au udat

                        Sunt numai lacrimi ce-am vărsat

                        Noi vrem pământ!

 

                        N-avem puteri şi chip de-acum

                        Să mai trăim cerşind mereu,

                        Că prea ne schingiuiesc cum vreau

                        Stăpâni luaţi din drum!

                        Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,

                        Să vrem noi sânge, nu pământ!

                        Când nu vom mai putea răbda,

                        Când foamea ne va răscula,

                        Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa

                        Nici în mormânt!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *