Nevasta tâlharului

                        Fost-am eu la părinţi una

                        Precum e în ceruri luna,

                        De părinţii mei iubită

                        Şi de dânşii potrivită

                        Cu luna, cu stelele,

                        Salba cu mărgelele,

                        Grădina cu florile

                        Şi ziua cu zorile.

                        Ei pământul au umblat

                        Să-mi găsească un bărbat.

                        Bărbăţelul ce mi-au dat

                        Era tânăr şi bogat,

                        Avea bani, avea inele

                        De-mi umplea mâna cu ele,

                        Dar vezi, frate, ce păcat!

                        Erau toate de furat.

                        Nu trecu chiar săptămâna

                        Şi pe el puseră mâna

                        Şi la ocnă-l înfundară

                        Şi cu lacrimi mă lăsară.

                        Decât m-aş fi măritat,

                        Mai bine-n foc m-aş fi dat,

                        C-am rămas cu rod în sân

                        Şi nu-i rod de bun român

                        Ci e rod de om mişel,

                        Sărăcuţ, amar de el!

                        De-ar fi fost el un viteaz,

                        Nu mi-ar fi aşa necaz,

                        Dar a fost un biet tâlhar

                        Şi de-aceea mi-e amar!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *