Menire

                        De-mi vorbiţi mă fac că n-aud,

                        Nu zic ba şi nu mă laud,

                        Dănţuiţi precum vă vine,

                        Nici vă şuier, nici v-aplaud

                        Dară nimeni nu m-a face

                        Ca să joc dup-a lui flaut

                        Căci menirea vieţii mele

                        E pe mine să mă caut.

 

                        Bismarqueuri de falsă marcă,

                        Mie-mi pare cum că, parcă

                        De iubirea nemţărimei

                        Nici un rău nu vă înţarcă.

                        În zădar Alsasul, Posen,

                        Cu-a lor stare vă încarcă

                        Ochii voştri, să pricepeţi

                        Unde duce-a ţării barcă

                        Şi ce rău ne proroceşte

                        A cobirii neagră ţarcă.

                        Voi ne duceţi spre pieire,

                        Bismarqueuri de falsă marcă.

                        Excelenţa, bezedeaua

                        Cu mândrie poartă steaua

                        Ce cu stimă i-a fost dată

                        C-a putut a fi licheaua

                        Ce la rus ş-aplecat capul

                        Şi la turc a-aprins luleaua

                        Ci în loc de ştreangul care

                        Se cădea, i-au dat cordeaua

                        Căci nevasta-i pentru-o târlă

                        De cătane fu căţeaua;

                        În zădar cu-a lor mândrie

                        Tu îngreunezi canapeaua,

                        Crezi că lumea te admiră

                        Când colinzi în lung şoseaua;

                        În zădar mai taie mutre

                        Serioase mascaraua,

                        Cu blazoane-nchipuite

                        Ş-a împodobit cupeaua.

                        Ştim ce-aramă este-ntr-însul

                        Şi-i cunoaştem noi turaua.

                        ‘N-alte ţări e-onoare mare

                        Decoraţia şi steaua,

                        Dar ce merite-are dânsul

                        Excelenţa, bezedeaua?

                        E o carte măsluită

                        Toată viaţa lui, licheaua,

                        Şi noi ştim ce însemnează

                        De pe pieptu-i tinicheaua.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *