Mândruliţă de la munte

                        Mândruliţă de la munte,

                        Ce nu treci colea, pe punte,

                        Să te strâng la pieptul meu?

                        Că te-aş face, zău, puicuţă,

                        Să urăşti a ta căsuţă

                        Şi să uiţi pe Dumnezeu.

 

                        De-a tot toarce nu-ţi e lene?

                        Lasă-ţi furca-n buruieni

                        Şi-mi sari iute cel pârău,

 

                        Să culegem împreună,

                        Tu, fragi roşi de prin păşună,

                        Eu, crini albi pe sânul tău.

 

                        Ici, în lunca înverzită,

                        Este-o iarbă înflorită

                        Ce se-ngână c-un izvor.

                        Vină-n iarbă, mândruliţă,

                        Eu să-ţi cânt doina, doiniţă,

                        Tu să plângi de dulce dor!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *