Lupta vieţii

                        Copiii nu-nţeleg ce vor:

                        A plânge-i cuminţia lor.

 

                        Dar lucrul cel mai laş în lume

                        E un bărbat tânguitor.

 

                        Nimic nu-i mai de râs ca plânsul

                        În ochii unui luptător.

 

                        O luptă-i viaţa; deci te luptă

                        Cu dragoste de ea, cu dor.

 

                        Pe seama cui? Eşti un nemernic

                        Când n-ai un ţel hotărâtor.

 

                        Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,

                        Te lupţi pe seama tuturor.

 

                        E tragedie nălţătoare

                        Când, biruiţi, oştenii mor,

 

                        Dar sunt eroi de epopee

                        Când braţul li-e biruitor.

 

                        Comediant e cel ce plânge,

                        Şi-i un neom, că-i dezertor.

 

                        Oricare-ar fi sfârşitul luptei,

                        Să stai luptând, căci eşti dator.

 

                        Trăiesc acei ce vreau să lupte;

                        Iar cei fricoşi se plâng şi mor.

 

                        De-i vezi murind, să-i laşi să moară,

                        Căci moartea e menirea lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *