Lordul John

                        Se zvonise prin ziare

                        Că-n Irlanda e-ntr-un sat

                        Un bărbat grozav de tare.

                        Lordul John, prinzând de veste

                        Cine e şi de-unde este,

                        Pleacă-n grabă ca să vadă

                        Dacă e adevărat.

 

                        Ca mulţi lorzi de viţă veche

                        Din întunecatul Nord,

                        Lordul John e-ntr-o ureche:

                        Fluieră pe drum şi cântă

                        Şi e cel dintâi la trântă.

                        Şi-i voinic fără pereche

                        Şi e cel mai tare lord.

 

                        A găsit în urmă satul;

                        Pe ţăran el l-a găsit

                        Ocupat cu măturatul

                        Curţii. Şi, ochindu-l bine,

                        Lordul drept spre dânsul vine

                        Şi descalică degrabă

                        Făr-a zice „bun sosit”.

 

                        Ş-apoi gata de luptare!

                        – „Tu eşti Willy Spucker?” – „Eu.”

                        – „Spun că eşti grozav de tare

                        De ţi-a mers cuvânt prin lume,

                        Eu din Londra vin anume,

                        Să ne punem la-ncercare.

                        Trântă deci cu tine vreau!”

 

                        Willy Spucker se cruceşte,

                        Simte palmele că-i ard,

                        Leneş târnul şi-l propteşte;

                        Scuipă-n palme şi se-ntinde

                        Şi pe lord de brâu îl prinde,

                        Sus o dată-l răsuceşte

                        Şi-l azvârlă peste gard.

 

                        – „O să stau acum cu tine

                        Să mă lupt… Mai vrei ceva?

                        Auzi tu, cu ce gând vine!”

                        Lordul John privind cu jale

                        Şi ţinându-se de şale:

                        – „Să-mi azvârli, te rog, creştine,

                        Şi cel cal, să pot pleca!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *