Linda Raia

                        Pe zidul din Alhambra luceşte-n răsărit

                        Un chioşc în filigrană de marmură-aurie,

                        Cu stâlpi şi arabescuri de jur împodobit,

                        Prin care se-ntrevede nălţimea azurie.

 

                        Acolo se arată, când ziua-i spre apus,

                        Frumoasa Linda-Raia, regina de Grenada;

                        Şi maurii din Vega se jură că pe sus

                        Se plimbă o hurie lucindă ca zăpada

 

                        Minune admirată de Mauri şi Creştini,

                        Ea vine-n chioşc alene, priveşte prin zăbrele,

                        Şi-i place să arunce a rodiei rubine,

                        Pe care-i prind în spaţiu voioase păsărele.

 

                        Dar iată că şiragul de alb mărgăritar

                        Alunecă pe braţu-i şi cade-n fund de vale.

                        Don Pedro de Castilia, trecând, îl ia în dar,

                        Zâmbeşte la regină şi pasă mândru-n cale!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *