Lectură

                        Stăteam seara la fereastră,

                        Iar stelele prin ceaţă

                        Cu tainică dulceaţă

                        Pe ceruri izvora.

 

                        Citeam pe-o carte veche,

                        Cu mii de negre gânduri

                        Şi literele-n rânduri

                        Prinsese a juca.

 

                        Jos lacul se-ncreţise

                        Sub purpură târzie

                        Şi valuri verzi de grâie

                        Se legăna pe lan.

 

                        O stea din cer albastru

                        Trecu a ei icoană

                        Din faţa apei plană

                        În fundul diafan…

 

                        Şi cred pe înţeleptul

                        Ce-l văd că-n carte zice

                        Că-n lume nu-i ferice,

                        Că toate-s năluciri…

 

                        Deodată la ureche-mi

                        Aud şoptind copila…

                        Iar vântul întoarce fila

                        Cu negrele gândiri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *