La steaua

                        La steaua care-a răsărit

                        E-o cale-atât de lungă,

                        Că mii de ani i-au trebuit

                        Luminii să ne-ajungă.

 

                        Poate de mult s-a stins în drum

                        În depărtări albastre,

                        Iar raza ei abia acum

                        Luci vederii noastre,

 

                        Icoana stelei ce-a murit

                        Încet pe cer se suie:

                        Era pe când nu s-a zărit,

                        Azi o vedem, şi nu e.

 

                        Tot astfel când al nostru dor

                        Pieri în noapte-adâncă,

                        Lumina stinsului amor

                        Ne urmăreşte încă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *