La mormântul lui Aron Pumnul

                        Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,

                        Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta;

                        C-acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină

                        Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,

                        Se stinse-o dalbă stea!

 

                        Metalica, vibrânda a clopotelor jale

                        Vuieşte în cadenţă şi sună întristat;

                        Căci, ah! geniul mare al deşteptării tale

                        Păşi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale

                        Şi-n urmă-i ne-a lăsat!

 

                        Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt şi mare,

                        Colo unde te-aşteaptă toţi îngerii în cor,

                        Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare

                        Şi-ţi împletesc ghirlande, cununi mirositoare

                        Cununi de albe flori!

 

                        Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare,

                        Te plânge-n tânguire şi locul tău natal;

                        Căci umbra ta măreaţă în falnica-i zburare

                        O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare

                        Ce-i simţ naţional!

 

                        Urmeze încă-n cale-ţi şi lacrima duioasă

                        Ce junii toţi o varsă pe trist mormântul tău,

                        Urmeze-ţi ea prin zboru-ţi în cânturi tânguioase,

                        În cânturi răsunânde, suspine-armonioase,

                        Colo, în Elizeu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *