La moartea lui P. Cazimir

                        Din ramura plăpândă a tinerimii tale,

                        O, ţara mea duioasă!

                        A mai căzut o floare, te-a părăsit în jale,

                        În jale dureroasă.

 

                        Sărmană, tristă mumă, copii-ţi de iubire

                        Te lasă fără vreme!

                        Ei cad, seceraţi grabnic de-a morţii grea lovire,

                        Pe sânul tău ce geme.

 

                        Ce vânt amar de moarte, vai, suflă peste tine,

                        De suferă şi moare

                        Orice de-abia înverzeşte sub dulcele-ţi lumini,

                        Orice-i de-abia în floare?

 

                        Fatală, crudă soartă! Tot ce e drag în lume,

                        Curând din lume pere!

                        Ferice care lasă măcar un dulce nume

                        L-a patriei durere!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *