La Magenta

                        E noapte! Magenta în umbră dispare

                        Cu rănile sale, cu zgomotu-i mare

 

                        De tunuri, de oaste, de cai zburdători,

                        Ce-n tropot pe străzi trec nechezători.

 

                        Pe-o piaţă întinsă, sub vălul de noapte,

                        Mii gemete surde, mii jalnice şoapte

 

                        Se-nalţă din piepturi de oameni răniţi

                        Ce zac pe-ntunerec, pierduţi, grămădiţi.

 

                        Unii, tineri încă, mor cu jale-amară,

                        Chemându-şi părinţii, plângând după ţară.

 

                        Alţii, în tăcere, cuprinşi de fiori,

                        Aşteaptă căldura luminii din zori.

 

                        Şi însă! de-asupra durerilor grele

                        Străluce-o frumoasă ninsoare de stele,

 

                        Ş-o pasăre dulce se-ngână duios

                        Cu al agoniei suspin dureros!

 

                        Viaţă pentru viaţă! când eşti în junie,

                        Demn e la războaie s-arăţi vitejie!

 

                        Moarte pentru moarte! plăcut e să mori

                        În dalba cântare de privighetori,

 

                        Şi pe câmpul luptei să ai de făclie

                        O lampă cerească, o stea argintie!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *