Înger de pază

                        Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze,

                        Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază,

                        Încins cu o haină de umbre şi raze,

                        C-asupră-mi c-un zâmbet aripile-a-ntins;

                        Dar cum te văzui într-o palidă haină,

                        Copilă cuprinsă de dor şi de taină,

                        Fugi acel înger de ochiu-ţi învins.

 

                        Eşti demon, copilă, că numai c-o zare

                        Din genele-ţi lunge, din ochiul tău mare

                        Făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare,

                        El, veghea mea sfântă, amicul fidel?

                        Ori poate!… O,-nchide lungi genele tale,

                        Să pot recunoaşte trăsurile-ţi pale,

                        Căci tu – tu eşti el.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *